Dreptul salariaților la deconectare presupune posibilitatea acestora de a nu răspunde la e-mailuri, apeluri telefonice sau mesaje legate de muncă în timpul liber, fără a fi sancționați de angajator.

Necesitatea reglementării unui astfel de drept a apărut ca urmare a implementării, la un nivel din ce în ce mai extins, a conceptului de „work from home” sau telemuncă, în contextul în care, în anul 2024, unul din cinci europeni lucra de acasă cel puțin o parte din timp.

Deși prin utilizarea instrumentelor digitale, munca la distanță oferă o mai mare flexibilitate în organizarea muncii, ceea ce poate contribui și la un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală, totuși conectarea permanentă a salariatului la instrumentele digitale a dat naștere la o cultură a muncii „mereu conectat”, respectiv la așteptarea ca salariatul să lucreze în orice moment. O asemenea abordare nerealistă din partea angajatorului reprezintă o încălcare a vieții private, precum și a dreptului la odihnă de care salariatul beneficiază și poate genera serioase implicații asupra sănătății salariatului.

Comisia Europeană a inițiat negocieri cu partenerii sociali privind dreptul salariaților la deconectare și la telemuncă echitabilă, însă până în prezent nu a fost adoptat un cadru legislativ adecvat, aplicabil la nivelul Uniunii Europene.

Cu toate acestea, mai multe state europene au introdus în legislația internă dreptul la deconectare, primul stat care a recunoscut acest drept salariaților fiind Franța, în anul 2017, urmată de Spania, Portugalia, Belgia și, relativ recent, de Grecia în anul 2024.

De asemenea, dreptul salariatului de a se putea deconecta de la locul de muncă și de a nu fi nevoit a se angaja în comunicații electronice legate de muncă, cum ar fi e-mailuri sau alte mesaje, în afara orelor de lucru este aplicabil și în țări din America de Sud (Brazilia, Peru, Argentina, Chile, Columbia), în Mexic, dar și în Australia, începând tot din anul 2024.

În România, dreptul salariatului la deconectare nu se bucură de o reglementare juridică specifică, însă legislația națională în materie oferă o serie de pârghii legale astfel încât salariatul să poată fi protejat. Astfel, Legea nr. 81/2018 (actualizată) privind telemunca obligă, în mod indirect, angajatorii să respecte dreptul la deconectare al salariaților care lucrează de acasă prin obligativitatea inserării în contractul individual de muncă a perioadei și/sau zilele în care telesalariatul își desfășoară activitatea la un loc de muncă organizat de angajator, a programului în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului și modalitatea concretă de realizare a controlului și a modalității de evidențiere a orelor de muncă prestate de telesalariat.

De asemenea, Codul Muncii garantează perioadele de repaus (zilnic și săptămânal) și limitează timpul de muncă prin reglementarea timpului de lucru, a timpului de odihnă și a muncii suplimentare. Astfel, de principiu, chiar și în lipsa unor dispoziții legale exprese, salariatul român poate dispune de dreptul de a nu presta activitate și de a nu rămâne la dispoziția angajatorului în afara programului de lucru, refuzul de a lucra peste program, în timpul liber, neputând fi considerat abatere disciplinară și sancționat disciplinar.

Pentru mai multe detalii privind serviciile de asistență juridică în domeniul dreptului muncii și protecției salariaților, puteți contacta Mocanu și Asociații folosind datele din pagina Contact.